Uneori, gândurile pe care le avem despre noi și despre lume sunt ca niște lentile prin care privim realitatea.
Dacă lentilele sunt încețoșate de convingeri limitative sau de emoții dezadaptative, atunci ceea ce vedem poate părea mai întunecat, mai dificil de realizat, mai lipsit de speranță.
Cum ar fi dacă am privi lucrurile dintr-un alt unghi? În ce fel s-ar schimba lucrurile dacă am pune la îndoială acele gânduri care ne spun că nu suntem suficienți, că nu putem merge mai departe, că nu există soluții?